o zi în doi. 1 iunie.

 (1). incursiuni halexandrinice.

damiev: între tutun și inocență. (suspendați). transcriem pe curat ziua de azi.
o.h: ar fi nevoi de o prostituată pentru a ne salva identitatea. o parte din ea. cea mai măruntă. o ciozvârtă din ce a mai rămas din restul. restul restului.după noi vor rămâne urmele buricelor degetelor pe mesele barului. asta oricum. în fiecare zi tragi din aceeași țigare, aceeași aromă, poveste diferită.

d: el nu mai poartă azi numele înmiresmat al prințului, așa că scoatem la plimbare prin oraș Lama de Ras(ă), ultimul număr, o tragem de lesă pe rând printre mese, străzi, ulicioare, bodegi, spre calea ferată. să se plimbe și ei cu ea , o iubită în fond, de ziua copilului rătăcit în copilărie. în a lui. și a altora.
lama prin parcuri dansatoare fâșneață o curviștină locală, cu aer astral. în ascensiune. sfidătoare. total necunoscută,tocmai recunoscută
lama fumând chiștoace fumate de alții cu mult înainte mereu aceleași cu aceeași aromă provincială nici urmă de havană a havanei
la rotocol intinsă cu picioarele desfăcute indecentă burgheza castrista care castrează poftele lama pe bănci sub bănci pe birourile județene ale latifundiarului Filip bosul de ziar local se va înspăimânta și va căsca ochii în gol

ce știți să faceți?
tot orice în orice fel repede inimitabil
suntem exhaustivi cuprindem totul transformăm chibritul în fum nimic mai mult pretențioșilor arta malnutriței hrănește mintea cu ce este mai bun minte exhaustivă și iată diamantul

revista lama de ras este ghilotinică ucigătoare neasemuită împărțită din mână în mână lăudată de ori și cine de cine? scrieeem pentru colocatari covecini de scară păi cât întuneric am mâncat pe pâine în g103 mai mult decât pot crede acum copilăria înainte de bătrânețe și în timpul bătrâneții tot ea desfășurată temeinic or să afle ce nu vor să afle
la nimic la asta servește o revistă deșteaptă un mare nimic pe mai multe pagini cu desene de mână direct de mână modig este un modigliani de școala 6 frumoasă școală și texte scrise în transă fără nici o legătură cu nimic tocmai de aceea de citit memorat reținut citat de manual să știe elevii țării noastre
rupt aruncat hârtie igienică prin tot orașul apoi izgonire din oraș atentat la atenția susținută a colocatarilor de bloc scară cartier barrio
relaxanți și relansați întrebarea metodică și metronomică era când vă lansați?

unde?

ne întindem oasele pe scaunul barului pe tejghea pe piatra rotocolului timpuri mai bune mai altfel de unde?

( printre mesele barului de gară căutând chiștocul scăpat. în jur fețe de mese pătate de alcooluri. multicoloră priveliște. mese abandonate pe trotuar în așteptarea clienților. oferta știută, reștiută, învățată pe dinafară , recitată de mai multe ori, până la memorare fidelă, precum poemul înecatului ce nu ne-a salvat de greșalele trecutului.

acum este marți sau este joi? în fiecare zi doar vineri. niciodată o altă zi nu poate veni.

acum pe tejghea etalate cu toate etichetele multicolore, bicolore, multiforme, cireșica, vermuțelul, berica robema de roșiori, roșiorul trăiește în sângele nostru prin brend, aromă, licoare, ieftină. ne vindem ieftin, ne-a spus domnul.
chiar nu înțelegem?
noi deopartea mesei
vorbeam de marele împușcat, neînțelesul, în nici un caz marele singuratic.
de ce l-a împușcat pe plajă pe arab? într-o secundă. două. trei. într-o eră. a fost o mare neînțelegere. și am zis: de aici încolo va fi doar începutul tragediei cu tot cu antomia ei la vedere.
din cauza soarelui l-a împușcat, îi bătea prea puternic în ochi, i-a venit nu se știe de unde, secundic se pare, puțină amețeală, nor pe ochi, noi suntem din norii negrii polonezi, serial cu mare succes la publicul românesc comunist, de la comuniști la comuniști ni se trage, și a apăsat pe trăgaci, pa, pa, arabul.
s-a înstrăinat străinul, trăgătorul. trăgătorul este mereu pedepsit, dar aici, atunci, în acel moment nu a fost cu intenție. a fost viu arabul, totuși, cu câteva secunde înainte de a muri victima arabă, era viu, și a încercat să-i spună ceva, să lămurească nelămuritul. înainte mai trăia din plin. mai gândea. bolborosea cuvinte. a gesticulat înainte să moară. gesturile fatale. anacronice. neinspirate. apoi s-a transformat într-un morman de carne întins pe nisip. și gata cu el.
panica străinului, trăgătorul, de după, de dinainte de proces, din timpul procesului, ehee, altă poveste, absurdul a pus mâna pe pistol, în locul lui, nu era vinovat, nu găsești vină în derutați, vina este deruta, și a tras la țintă. ținta arabă.

și hacum eeee este halt hacum

soare. amiază. oameni la mese, la hălbică, spumică, gâlgâilă, așteaptă să plece, aleargă dintr-un oraș în altul cu sacoșe pline de cadavre, verdețuri, nutrețuri, gramadă de cumpărături, haleul îi halește zilnic.

avem două noduri de cale ferată. două direcții. de aici mai
departe, nu prea ai unde, prea departe, nu prea ai unde. ce? noi nu am încercat să fugim? ba da.

și am reușit, să ajungem până la poroschia, prima comună ânspre zimnicea. nu era deschis nici spitalul de nebuni la ora aia, poate o puneam de un chiolhan cu asistenteleși nu rătăceam prin plantațiile de pepeni să speriem pândarii la patru dimineața. doar cu ele. atentele pastilate.
sau poți ajunge din tren direct în dunăre, salt mortal în dunăre, dacă vrei să ajungi la apă, la pește , la recitarea poemului înecatului pentru salvare. la capătul zimnicei. cealaltă parte este înspre roșiorii plini de bere.
hrăniți de vitaminele din bere.
eu de asta beau zilnic, de la prima oră, sunt contemporan cu prima rază apărută, ea este gălgăitul meu. și curge bine. curge majestuos. trahee unsă, viață lungă.
sunt în căutarea graalului vitaminic din licoare, la ea vreau să ajung, la combinația de vitamine din drojdie și scap de hrană, de flămânzeală, de grija haleului. ( O.H. - DAMIEV. ) UMBRA LUI MODIG LA COZIA. TRIUMFA.